Pe iarba matasoasa a pamantului, o caprioara sta asezata langa puiul ei. Puiul se lasa dezmierdat de mama lui care il linge cu limba sa. Ea il iubeste pe puiul ei din tot sufletul dar isi da seama ca a venit vremea sa-l paraseasca pentru ca intarcase demult.
Caprioara porneste spre vârfurile de stâncă, deoarece vrea sa isi rataceasca puiul ca sa vada cum o sa se descurce. O sa vina vremea in care puiul trebuie sa se pregateasca pentru viata si trebuie sa se fereasca de primejdii fara ajutorul mamei sale. Iedul se tine voiniceste dupa caprioara care nu il scapa din priviri. Trec din poiana in poiana peste boltile de frunze si apoi ajung intr-un luminis. Iedul o ia inainte vesel dar nu stia ca il atintise lupul cu ochii lui lacomi. Caprioara vede pericolul iminent si scoate un muget puternic care ii atrage atentia lupului de la ied. Lupul se arunca asupra pradei mai mare iar iedul scapa nevatamat. Caprioara incepe sa simta durerea abia cand cand isi vede puiul fugit in padure si in siguranta, apoi moare.
