încet-încet, se lăsa seara, iar noi îl așteptam pe buni-
cul întinși pe iarbă. Priveam, copleșiți de emoție, cum
apăreau pe bolta cerului stele mici și strălucitoare.
Bunicule, am strigat bucuroși când i-am auzit pașii.
: Cine a făcut luna și stelele atât de minunate și fără de număr?
- Dragii mei, bolta înstelată ne vorbește despre măreția
Creatorului. Pe Dumnezeu nu-L putem vedea, dar dacă pri-
vim atent în jur, îl vom descoperi. Noaptea cu haina ei de ste-
le și ziua luminată de flori și fluturi ne arată frumusețea Lui.
Vuietul unei furtuni ne arată puterea Lui. Iar în îmbrățișarea
caldă a cuiva pe care îl iubim, Îi simțim și dragostea. Cerul
albastru și pământul plin de verdeață, soarele și luna, apele
și vieţuitoarele ne vorbesc despre El. Toate acestea le-a făcut
Dumnezeu prin cuvântul Său și ni le-a dăruit, spre folosul și
bucuria noastră.
r
Bunicule, cât de minunat este Dumnezeu! Cum am pu-
tea noi să-I mulțumim pentru toate aceste daruri?
– Îi mulțumim și Îi suntem recunoscători dacă îngrijim
și ocrotim cu dragoste tot ceea ce ne înconjoară și dacă ne
bucurăm de frumusețea naturii pe care El ne-a dăruit-o.
Să înţelegem textul
1. Cum putem să-L descoperim pe Dumnezeu?
2. Cum îi mulțumim lui Dumnezeu pentru frumusețea naturi
3. Care sunt datoriile noastre față de natură?​