Bătrâna se îndreaptă către încăperea în care a locuit dintotdeauna. Îşi revede camera unde a crescut nouă copii, i s-a născut nepotul, i-au murit alți patru, precum şi soțul ei. Îi porunceşte primarului să părăsească camera un sfert de ceas, întrucât venise aici să moară. Ea se aşează pe scaun, îl roagă pe Eremia să-i cânte oda ,,Hai,Buzău, Buzău'', lasă capul într-o parte şi moare.
Primarul, care la început i-a întâmpinat pe un ton ironic, se irită şi îşi varsă furia pe Eremia care pleacă în ploaia şi vântul de afară, reflexia stării sale
