Era o zi calduroasa de vara. Soarele lumina pe cer cu o luminozitate pe cat de impresionanta, atat de arzatoare
Ma plimbam in parc cu prietena mea, Maria. Dupa cam o ora, aceasta imi spune ca trebuie sa plece acasa. Ma intorceam acasa cand, dintr-un tufis apare ditamai dulaul. Am stiut de cum l-am vazut ca nu amveam cum sa fug de el, fiind prea mare. Am inceput sa strig. Dintr-o casa batuta de timp apare o batrana, normala din fiecare punct de federe. Cu un bat in mana si un baston in cealalta. Aceasta ii da dulaului 2 peste cap cu batul, iar cainele ca o felina, fuge plin de frica. Batranica m-a escortat pana acasa, si apoi a disparut printre celalte blocuri.
In aceea zi, am invatat sa fiu mai atent, sa nu imi fie asa de frica de caini, si sa nu subestimez niciodata o batranica.
