Titlu: Toamna
Din necuprinsul cer coboara mohorata toamna cu vantul suierator lasand copacii golasi de frunzele ruginii. Glasul pasarelelor e trist, poiana e aurie, mieii zglobii stau in tarcuri, iar oamenii strang ca furnicile recoltele din campuri.
Padurea m-a fascinat dintotdeauna cu al ei mister. E locul unde imi gasesc linistea interioara. Toamna trece peste ea si o lasa golasa in bataia vantului, iar ploaia ii uda coroana mareata si radacinile groase. Doar cerul o scalda cu lumina-i cenusie si luna se strecoara printre ramurile ramase schelete. Dar ea rezista si stie ca in iarna neaua o va acoperi si apoi razele soarelui primavaratic ii vor da iarasi viata. E un loc minunat unde ma regasesc. Toamna e anotimpul amintirilor, al melancoliei si al meditarii. Iubesc acest anotimp cu ploi aprige si ador sa pasesc pe covorul pufos al frunzelor colorate...
