Era o pădurice la marginea satului,am decis să plec să văd ce este în ea. Pe drum m-am întâlnit cu pădurarul, i-am spus ce am de gând iar el a decis să-mi arate el locul împădurit.
Copacii erau plini cu frunze uscate ce urmau să cadă pe jos,dat fiind faptul că era jumătatea lui octombrie. Cerul era plin de nori negri și grei.
Pământul era ud de la ploi...
Ici colo tufișuri cu diferite pomușoare.
Pe sus păsările zburau grăbite.
Soarele stralucea slab iar crengile dansau pe un cântec mut al naturii.
E toamnă și în pădure,și e minunat!
