Odată, când Filipok a rămas acasă doar cu bunica sa, s-a plictisit, iar băiatul a decis să meargă la școală, unde toți copiii satului plecaseră deja dimineața. Profitând de faptul că bunica lui a adormit, Filipok și-a îmbrăcat pălăria tatălui său și a ieșit din casă.Când băiatul a ajuns la școală, a auzit zgomotul vocilor copilărești care veneau din spatele ușilor închise. Băiatul a intrat timid în școală și a stat la prag. Profesorul a început să-l întrebe cine este și de ce venise, dar băiatul și-a pierdut capacitatea de a vorbi din teamă.Profesorul s-a enervat și a vrut să-l trimită acasă, dar băieții s-au ridicat în fața lui Filipk și i-au spus că vrea să meargă la școală, doar că mama lui nu i-ar permite. Apoi, profesorul i-a permis lui Filipk să rămână și i-a poruncit să stea lângă fratele său Kostya. Când profesorul a văzut că băiatul poate să-și alcătuiască numele din litere, l-a lăudat. De atunci Filipok a început să meargă la școală.
