desparte în silabe din textul secretul anticarului de Ioana Pârvulescu trecuseră deja câțiva ani de la intrarea noastră glorioasă în societatea de îndreptat lumea rosie de august care topea toate contururile și făcea orașul să pară ca o cocă oamenii se refugiaseră prin case iar strada Maia kosvki era pustie numai soarele călătorea încet de tot dea lungul a umplând rigoare le de lumină era încă vacanță și fiindcă afară era neobișnuit de cal pentru un oraș de munte nu prea avea ce face Dina împlinise 14 ani și știa deja o mulțime de lucruri despre viață care pe mine mă lăsau nedumerită Doru mai vioi din grupul nostru venea mereu cu câte o propunere neașteptată cât despre mine eram cu siguranță cea mai nătăfleață dintre toți credeam orice mi se spunea luam totul în serios și nu înțelegeam deloc metaforele așa că de mirare că tocmai eu am ajuns cum sar zice scriitoare.Dau coroana ​