Citește fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerințele, pe o foaie separată.

Evaluare

„Era odată la Bagdad, sub domnia strălucitului calif1

Harun-al-Rașid, un neguțător bogat, care avea o nevastă

bătrână și un fecior, Abu-Hasan, crescut până la vreo

treizeci de ani strâns de aproape în toate privințele.

Neguțătorul a murit, și Abu-Hasan a intrat în stăpânirea avuției pe care o grămădise tată-său o viață întreagă.

Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. În tinerețe nu căpătase niciodată o para mai mult decât îi trebui ca să-și

ducă viața; acum a pus de gând să cheltuiască potrivit cu mijloacele pe care i le adusese soarta. Astfel, și-a

împărțit averea în două părți: cu o parte a cumpărat acareturi2 […]; iar cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a

hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă3

răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său

până la așa vârstă coaptă […]. În acest scop, Abu-Hasan

a strâns împrejuru-i o ceată de tineri de vârsta și de

teapa lui, și de acolea s-a gândit numai cum să-i facă

a-și petrece vremea în chipul cel mai plăcut. Așadar

nu s-a mărginit la prânzuri și zaiafeturi4 cu mâncări

1 calif (s.m.) – monarh care deținea puterea politică și religioasă în

unele state musulmane.

2 acaret (s.n.) – (la pl.) unelte pentru gospodărie.

3 destoarce (vb.) – a compensa

4 zaiafet (s.n.) – chef mare, ospăț.

și băuturi care de care mai rare și mai scumpe; a mai

adus și tarafuri de lăutari și cântăreții cei mai vestiți;

și pe urmă, dănțuitoarele și dănțuitorii cei mai aleși

din orașul Bagdad.

Toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare,

l-au aruncat pe Abu-Hasan în cheltuieli atât de nemăsurate, încât n-a putut-o duce așa mai mult de un an.

Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut

nevăzuți; ba nici nu-i mai întâlnea oriunde i-ar fi căutat,

fiindcă fugeau de el îndată ce-l zăreau. […]

Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din

partea prietenilor decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. […]

Odată, mâhnit, dus pe gânduri, cu capul plecat a

intrat în odaia mă-sii. […]

— Mamă, […] vreau numai să încerc până unde pot

merge prietenii mei cu nerecunoștința. […]

Abu-Hasan a și plecat; a făcut ce-a făcut și a găsit pe

toți prietenii. Le-a arătat în ce mare strâmtoare se afla

și i-a rugat să-și dezlege pungile ca să-l ajute. […] Niciunul dintre prieteni nu s-a lăsat înduioșat de vorbele lui

frumoase, ba unii chiar l-au dat afară. S-a întors acasă,

amărât până în fundul sufletului.“

I.L. Caragiale, Abu-Hasan

A. 60 de puncte

1 Precizează câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte din text: a grămădi, strășnicie, a mâhni. 6 puncte

2 Grupează cuvintele de mai jos în funcție de modul în care s-au format, derivate și compuse.

• Abu-Hasan • altfel • avuție • nerecunoștință • sunător • treizeci 6 puncte

3 Indică modul de formare a cuvintelor scrise italic în exemplele de mai jos:

a „sub domnia strălucitului calif“; b „răbdările suferite“; c „a strâns împrejuru-i“. 6 puncte

4 Alege varianta corectă. Substantivul zaiafet este împrumutat din: a turcă; b maghiară; c slavă. 6 puncte

5 Alege varianta corectă. Forma mă-sii aparține registrului: a solemn; b standard; c familiar. 6 puncte

6 Rezumă, în maximum 100 de cuvinte, fragmentul dat. 6 puncte

7 Numește tipul de narator din text. Transcrie un exemplu pentru a-ți justifica răspunsul. 6 puncte

8 În cadrul structurii narative, apare și o secvență de alt tip. Este vorba despre ultimele două enunțuri din

primul paragraf. Precizează ce tip de structură textuală este aceasta. 6 puncte

9 Explică de ce hotărăște Abu-Hasan să-și ducă viața altfel decât tatăl său. 6 puncte

10 Alege varianta pe care o consideri corectă. Vina pentru faptul că Abu-Hasan a ajuns la strâmtoare este:

a a lui Abu-Hasan, pentru că s-a gândit doar la petreceri, nu și la ziua de mâine;

b a prietenilor săi, care au profitat de dărnicia lui Abu-Hasan, fără a se gândi la urmări;

c atât a lui Abu-Hasan, cât și a prietenilor săi, pentru că s-au complăcut într-o viață de huzur. ​