Răspuns:
Menumorut este considerat unul dintre primii voievozi cunoscuţi în istoriografia românească. Deşi i s-a atribuit mult timp o origine autohtonă, cronicile medievale îl descriu ca fiind de neam turanic şi stăpânind peste o populaţie amestecată, de români, slavi şi turcici.
Menumorout, Gelou, Glad sau Ahtum au fost prezentaţi generaţiilor întregi de elevi şi studenţi drept adevăraţi întemeietori ai statalităţii româneşti în Transilvania şi cea mai bună dovadă a prezenţei româneşti în această regiune înainte de sosirea triburilor maghiare. Numele lor apar inclusiv în vechile cronici medievale, iar cel despre care se găsesc cele mai multe referinţe este Menumorut. Până după 1990, acest personaj al evului mediu timpuriu românesc a fost considerat şi prezentat de istoriografia naţională ca fiind român get-beget fără niciun dubiu şi lider al unei populaţii româneşti. Studiile mai recente dar şi o privire mai atentă asupra cronicii maghiare care îi pomenesc numele şi faptele indică o origine controversată a acestui lider transilvănean dar şi o diversitate etnică a supuşilor săi, intraţi în conflict cu războinicii maghiari revărsaţi în Câmpia Panonică.
Trimișii lui Arpad, Usubuu și Veluc, au traversat Tisa și sosind în fortăreața lui Menumorout, i-au prezentat darurile pe care le trimisese ducele Arpad, dar și cererile amintite. Menumorout i-a umplut cu daruri și în cea de a treia zi i-a lăsat să plece spunându-le următoarele: „Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, și de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoinței noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar și cât cuprinde un pumn, deși a zis că este dreptul lui. Și vorbele lui nu ne tulbură inima, deși ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu, și chiar dacă pe calea violenței a răpit acest teritoriu de la strămoșul meu, dar acum însă grație stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-l smulgă din mâinile mele” — Menumorut
Și zicându-le acestea, le-a dat permisiunea să plece. Solii s-au grăbit spre Arpad, și au raportat întâmplările petrecute în Cetatea Biharia. Nobilii lui Arpad , auzind spusele lui Menumorout au fost cuprins de mânie și au poruncit să trimită o armată împotriva ducelui bihorean. În fruntea armatei se aflau “Tosu , tatăl lui Lelu , și Zobolsu , fiul lui Eleud din care descinde neamul lui Saac , și , de asemenea Tuhutun, tatăl lui Horca”.Ungurii au trecut înot vadul Ladeo unde nu au întâlnit niciun inamic, a doua zi au început să călătorească pe lângă Tisa, spre fluviul Someș unde și-au așezat taberele în jurul locului “Zobolsu” , conform lui Anonymus locuitorii și-au dat copiii ca ostatici ca nu cumva sa pățească ceva rău ori s-au predat de bunăvoie pentru că au auzit ca tatăl lui Arpad este din neamul regelui Attila. Puțini oamenii care au ajuns la Menumorout i-au povestit cele întâmplate și ducele Menumorout a fost cuprins de spaimă și nu a îndrăznit să ridice mâna împotriva invadatorilor. Secuii , s-au alăturat armatei lui Usubuu și Veluc , conform lui Anonymus. Ajunși în fața Bihariei ungurii au auzit ca ducele Menumorut a fugit cu soția și fica sa în pădurea Igfron. Ungurii după ce au asediat timp de 12 zile Biharia au umplut șanțurile cetății. Văzând vitejia ungurilor , soldații sau predat și au deschis porțile lui Usubuu și Veluc. Menumorut auzind acestea a trimis daruri cuceritorilor , în schimbul păcii Menumorut a dat-o pe fica sa lui Zultan , fiul lui Arpad. Auzind acestea Arpad s-a bucurat ca fiul său va avea o soție , iar Menumorut a recăpătat Cetatea Biharia. Menumorut a murit fără un copil de gen masculin , iar ducatul său a fost integrat Ungariei pe cale matrimonială.
Ducele Menumorut a decedat cel mai probabil din cauze naturale, putem deduce aceste lucruri după spusele lui Anonymus ‘’Menumorut a decedat în al doilea an fără fiu și a lăsat în pace regatul său în întregime ginerelui său Zulta. După aceasta, în anul 907 de la încărnarea Domnului, ducele Arpad s-a dus din această viața lumească’’
