AM NEVOIE DE REZUMAT

Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii şi idei absurde. Citeam toată ziua şi o
mare parte din noapte, descoperind, din aproape în aproape, întregi familii de poeţi (căci
citeam în primul rând poezie), pe care îi exploram apoi individual, împrumutând cărţi de
la vreo patru biblioteci la care eram abonat. Tot ce-mi plăcea reţineam foarte uşor şi, în
pauze, pe când colegii mei jucau ping-pong pe catedră, eu umpleam tabla cu versuri din
Verlaine sau Eduard.
Dar învăţam foarte bine şi luasem nişte premii la „concursurile de creaţie", aşa că mă
lăsau cu toţii în pace. Mă socoteam un damnat şi îmi dispreţuiam profund colegii. Scriam,
desigur, şi eu versuri în nişte caiete şi-mi începusem şi un jurnal, pe care atâta l-am recitit,
încât aproape că îl ştiu şi-acum pe dinafară.
Fiecare lectură nouă era pentru mine o nouă viaţă. Am fost, pe rând, cu toată fiinţa
mea, Camus, Kafka, Sartre, Celine, Bacovia, Voronca, Rimbaud şi Valery. Abia observam
ce se petrece în jurul meu.

Ignoram tot ce iubeau tinerii de aceeaşi vârstă cu mine. Pentru că nu puteam sta să ci-
tesc chiar tot timpul şi pentru că dacă nu ieşeam la aer, aveam noaptea sufocări şi coşma-
ruri, ieşeam să mă plimb zilnic, înainte de căderea serii.