Vremuri
Fiind mereu aproape de bunica o vizitam mereu. O ajutam cu treaba prin curte sau casă.
Când era liberă o tot întrebam de trecutul ei. Era zâmbăreță și plină de dor când o întrebam. Povestea cum se juca cu prietenie ei, se îmbrânceau , râdeau, se certau și împacă. Nu se făceau diferențe pe vremuri. Dacă venea cineva afară cu o bucata de pită toți săreau pe el. Bunica îmi tot zicea că îi este dor de prietenie ei și că vrea săi revadă mai repede. Nu știam ce vroia să zică.
Până când nu sa întâmplă. Am rămas cu un gol mare în inimă. Eram preferată bunici.
Sper să-ți fie de folos!
Pită=pâine
