Răspuns:
si acum dupa mai bine de doua decenii, imi amintesc cum a izbucnit razboiul. inainte totul era bine, pana cand oameni imbracati in uniforme militare verzi, echipati cu tot felul de grenade si gloante, care tineau in mana arme au dat buzna in orasul meu. noaptile nu puteai sa dormi, din cauza sunetelor scoase de gloantele venite din tevile pustilor. din cand in cand vedeai si niste case in flacari. intr-o zi nu l-am mai gasit pe tatal meu, afara in fata usii era el impreuna cu mama mea care plangea. era imbracat intr-o uniforma, atunci mi-am dat seama ca pana la final nu o sa il mai vad. zile la rand stateam si ma gandeam oare ce facea si daca o ducea bine. peste cateva luni a trebuit sa me mutam deoarece orasul a fost cucerit de soldatii nazisti. acei oameni fara suflet in mare parte, faceau numai ravagii pe unde treceau, nu le pasa de oamenii din jur. ani buni au trecut si razboiul s-a incheiat. nu am mai auzit nimic de tatal meu. cum nu a fost gasit in cele din urma a fost declarat mort. viata a fost foarte seaca fara el. dupa vreo 6 ani, cineva ne bate la usa. eu am mers sa deschid, spre surprinderea mea la usa era un om inalt, foarte slab si cu barba. am chemat-o pe mama mea care si-a dat seama, era tatal meu. cand mi-a zis, am inceput sa plang si l-am luat in brate. mi-a povestit multe chestii, cat de oribil este razboiul si ca nu are sens luptele unde se pierd vieti umane cand se poate incerca ceva pe cale diplomatica. de atunci totul a fost complet din nou dar se vedea ca tatal meu a ramas schimbat din cauza razboiului. niciodata nu o sa uit intamplarile lui.
am incercat sa nu fac un final foarte trist, sper ca iti este de folos
Explicație:
