Răspuns :D
St. O. Iosif realizeaza prin aceasta poezie portretul uneia dintre fiintele dragi sufletului sau, care a ramas ca o icoana de nesters in memoria sa afectiva, infruntand astfel timpul.
Portretul ei moral este completat prin harnicie, prin truda continua, prin blandetea si seninatate-i sufleteasca. Doar uneori, tacuta si trista, se gandeste la anii tineretii, suspinand "din cand in cand". (Made by Bogdqn)
Poetul isi exprima dragostea, admiratia, pretuirea si respectul, sentimente deosebit de profunde, caci in fata ei traia o sfiala ciudata, deoarece o asemana "Duminicii preasfinte"
→ Sper ca te-am ajutat!
