Bunica
dupa Barbu Ştefănescu Delavrancea
Ovid. ca prin vis. O vid limpede, asa cum era. Nah, uscătivă, cu părul alb şi cret, cu
och caprui, cu gura strinsă si cu buza de sus crestatt in dinţi de pieptene, de la nas în jos.
Cum deschidea poarta i stream inainte. Ea băga binisor mâna in sân şi-mi zicea:
-Cria
Alue
Stafide!
-N
Pana mu ghiceam, ou sootea mana din sân Şi tot-
de una selei era plin
li sártam mára Ez-mi da părul in sus si ma săruta
pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădi-
Es isi infigea furca cu caierul de in in brau si ince-
pea sa traga si sa răsucească un fir lung si subtire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul
in poala ci
Fusul imi faria pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se
părea că se scuturi o ploaie albastră
- El ce mai vrei? imi zicea bunica
Dsursul ei ma gadila in creştetul capului.
-Sa spui.
Si niciodata nu isprăvea basmul.
Glasul ei dulce mi legana: gencle mi se prindeau şi adormeam: uneori tresăream și o
intrebam cite ceva ea incepea să spună si eu visam inainte.
-A fost odată un imparat mare, mare...
- Cat de mane?
- Mare de tot Si-si iubea imparateasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Şi ii părea
riparea riu că nu avea copii.
-Bunico e ri si nu ai copii?
- Fireste că e riu. Casa omului fără copii e casă pustie.
- Bunico, dar ca n-am copii si nu-mi pare rău.
Ea Issa fusul râdea imi desfacea părul cârlionţat în două şi mă săruta in creştetul ca-
pului
Cate-o frunza se desprindea din ramuri si cădea legănându-se. Eu mă luam cu ochii
dupi si ziceam:
-- Spune, bunico, spune
- Intr-o zi veni la el un mos batrin care era mic, mic de tot...
-Cât era de mic?
-Poate să fi fost asa, cam ca tine.
- Va sa zica ou era mic mic de tot...
Ea spunea spunea inainte, mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in.
- Dar e, ai adormit. fláciul mamei?
4 Găsește în text cuvinte alcătuiește din patru silabe ​