Răspuns:
Bunica ”, de Șt. O. Iosif
Descrierea literară este creația artistică, în versuri sau în proză, în care se zugrăvește un colț din natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice.
Consider că opera literară „ Bunica ”, de Șt. O. Iosif este o descrierea literară de tip portret, în care eul liric își exprimă sentimentele de afecțiune față de o persoană dragă.
În primul rând, textul se constituie într-un portret complex, ce armonizează elemente fizice și morale, a căror rememorare stârnește eului liric sentimentele de duioșie și de dragoste puternică. De aceea, limbajul folosit este marcat afectiv, textul căpătând accente de odă, adresată ființei dragi.
Substantivul „ icoană ” utilizat cu sens figurat dobândește, astfel, cu dublă semnificație: pe de o parte, face referire la imaginea bunicii, așa cum i-a rămas ea în suflet, iar pe de altă parte, este o formă de exprimare a dragostei profunde, prin asocierea cu un element religios.
În al doilea rând, admirația față de ființa evocată este sugerată, încă din primele versuri, de elementele cheie ale portretului fizic: imagina părului nins, a ochilor duioși, dar și a vestimentației tradiționale, care-i oferă o frumusețe deosebită.
Pe de altă parte, portretul moral este complex, bunica fiind surprinsă în mai multe ipostaze: harnică ( „ torcea, torcea ” ); caldă față de nepoți ( „ căta la noi așa de blând, senină și tăcută ” ) și bună păstrătoare a tradițiilor.
Astfel, se remarcă predominanța epitelelor: „ nins ”; „ mici ”, dar și prezența repetiției: „ torcea, torcea ”. Metafora din final: „ Duminicii preasfințite ” este de o mare expresivitate, fiind în strânsă legătură cu superlativul absolut: „ Era frumoasă de nespus ”.
În concluzie, ținând cont de argumentele menționate, putem afirma că textul citat este un portret al ființei iubite, păstrate cu drag în amintire.
Explicație:
