2) Precizează în paranteză, valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din enunţurile date:

 L-am chemat, dar n-a venit.
 El a primit un dar frumos.
 Scrie şi citeşte destul de bine.
 „Şi” aici, este conjuncţie.
 Şi-a văzut de drum.
 A şi venit.
 Un, doi, trei, şi!
 I-am dăruit o carte nouă.
 Din text lipseşte un „i”.
 Elevii au plecat în excursie.
 Oana-i la bunici.
 I! Ce veste am primit azi!
 Cântă destul de bine.
 Binele făcut nu se uită niciodată.
 Era un bărbat bine.
 Lui i-am dat tema.
 Lui Ştefan i-am scris un e-mail.
 „Lui” este în text pronume personal.
 „Lui, lui, copilului...”
 Cânta maiestuos.
 Are un aspect maiestuos.
 Muribundul oftă.
 Era un om suferind.
 Admiram nucul cel bătrân din faţa
casei.
 Cel de colo e vecinul meu.
 „Pe cel deal, pe cel colnic/ Trece-o
fată şi-un voinic.”
 „Cel” este articol demonstrativ.
 Dă-mi şi mie unul din cele două.
 Unul venea, altul pleca.
 „Unul” era cuvântul căutat.
 Aşa era el mereu în vizită.
 Aşa vorbeşte el ca moara hodorogită.
 „Aşa” este un cuvânt bisilabic.
 Fularul roşu îi vine bine.
 Roşul este culoarea sa preferată.

 Pixul scrie roşu.
 Bătrânul mergea greu.
 Bătrânul învăţător era adânc
emoţionat.
 Este a mea.
 Mama coase des.
 A de colo e sora mea.
 A fată i-a plăcut flăcăului.
 Profesorul l-a lăudat.
 A! Tu erai!
 „A” este prima literă din alfabet.