--Ilustrează cu exemple din text caracterul obiectiv și omniscient al naratorului realist;

Ghiță rămase cuprins de gândurile omului păgubaș. El era om cu minte și înțelegea cele ce
se petrec.
Aici, la Moara cu noroc, nu putea să stea nimeni fără voia lui Lică: afară de arândaș și
afară de stăpânire mai era și dânsul care stăpânea drumurile, și în zadar te înțelegi cu
arândașul, în zadar te pui bine cu stăpânirea, căci, pentru ca să poți sta la Moara cu noroc,
mai trebuie să te faci și om al lui Lică.
Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să rămâie la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine.
Dacă se punea bine cu dânsul, putea să-i meargă de minune, căci oamenii ca Lică sunt
darnici. E numai vorba ce va fi cerând Lică pentru ceea ce dă.
Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice:
"Prea puțin îmi pasă!" Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică,
vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau parcă ochii: de dragul acestui câștig
ar fi fost gata să-și pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă și copii și nu
putea să facă ce-i plăcea.
Era legat, și omul când se simte legat e supărăcios. Chiar atunci seara Ghiță își bătu sluga,
pe ungurul, fără a-și da seama pentru ce, iar când Ana îl mustră, fără de voie, pentru
aceasta, el îi aruncă vorbele:
— Ei! frate, dă-mi pace! Parcă nu tot pentru voi îmi mistuiesc viața!? Ana tăcu, dar ochii i se
umplură de lacrimi, fiindcă vorbele îi păreau grele.
— Ei! și tu te mâhnești numaidecât, zise el amărât. Ar fi voit să meargă la ea, să-i ceară
iertare, și să o împace, dar nu putea; era în el ceva ce nu-l lăsa, și așa ieși afară, ca să fie
singur cu gândurile sale.