Tema centrală a nuvelei Sărmanul Dionis este condiția omului de geniu aflat în căutarea cunoașterii absolute, trăind într-o lume incompatibilă cu valorile sale. Această temă este o oglindire a viziunii romantice eminesciene despre lume. Elementele care marchează noutatea acestei nuvele se regăsesc în îmbinarea filosofiei cu narațiunea fantastică și cu descrierea, precum și în utilizarea imaginilor artistice în scopul creării unei lumi fantastice, peste limitele rațiunii umane. (...) Sărmanul Dionis ilustrează expresiv și puternic temele din conținut, unindu-le perfect într-o compoziție solidă. Nuvela abordează complex, din perspectivă filosofică, tema existenței omului de geniu într-o lume dificila și incompatibila cu el .
