PARTEA I
În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-o duminică, când a venit în vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.
Caprele Irinucăi – După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar pe lângă aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.
PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.
La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.
PARTEA a III-A
În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile acestuia și amintește de istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de formare al băiatului din punct de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește și de serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.
