Răspuns:
"Mona Lisa" - Eternul feminin
"Sfanta Ana, fecioara si pruncul cu mielul" - capodopera portretistica
Leonardo da Vinci, geniul creator din perioada de apogeu a Renasterii, de asemenea considerat cel mai mare inginer al tururor timpurilor, s-a nascut la Anchiano (langa Florenta) in 1452 si a murit in 1519 in castelul Cloux din Franta.
Doua dintre cele mai cunoscute opere ale pictorului, Mona Lisa si Santa Ana, fecioara si pruncul cu mielul stau marturie talentului inegalabil si inconfunfabil al autorului.
Ambele picturi sunt realizate in jurul anului 1503. Mona Lisa este o lucrare neterminata. Din punct de vedere tehnic, al structurii compozitionale, ambele sunt structurate pe tip piramidal.
Identitatea Mona Lisei a starnit mari controverse si speculatii, mister neelucidat pana in zilele noastre. Tabloul de mici dimensiuni ( 77cmx 53cm) fost furat, recuperat si asigurat pentru cea mai suma in 1962-1963, 100 de milioane de dolari devenind cea mai valoroasa pictura asigurara vreodata. Acest tablou este socotit adesea exemplul ideal al "eternului feminin". André Malraux credea ca Mona Lisa combina idealul de frumusete feminina greco-roman cu cel iudeo-crestin pentru a forma "eternul feminin". in acceptiunea cea mai simpla si mai curenta, "eternul feminin" reprezinta Femeia, care, sub diverse nume:Venus, Psyché, Elena, Isolda, Julieta etc. perpetueaza de-a lungul secolelor principiul frumusetii si al dragostei. Poate si din cauza asta Mona Lisa este cel mai faimos portret al tuturor timpurilor, ca si cel mai cunoscut tablou din lume. A devenit inspiratie pentru multi pictori si subiect de studiu pentru psihanalistul Sigmund Freud.
Cea de-a doua capodopera, " Sf. Ana, fecioara si pruncul cu mielul" comandata de niste calugari italieni este inceputa in 1503 si terminata cca opt ani mai tarziu. Specialistii au relevat faptul că această compoziţie redă, nuanţat, simţământul
minunat şi unic al dragostei materne. Cele două mame, Ana şi Maria, îşi exprimă aici iubirea prin relaţii de o contaminantă căldură. Dominant în acest tablou este, însă, chipul de o inegalabilă complexitate al Anei –capodoperă portretistică – revelator luminat de ceea ce-i vine din adâncurile fiinţei, transfigurat în expresie, în zâmbetul binevoitor, mărturie a spiritualităţii umane. Personajul este de o nobilă şi subtilă
frumuseţe, Leonardo sugerând ca nimeni altul – până la el – în pictura lumii, prin acest chip, un proces de transfigurare a spiritului în materie.
Ambele picturi sunt realizate in ulei pe lemn si sunt expuse in muzeul Louvre din Paris.
