Răspuns:În sistemul spartan copilul aparținea familiei numaib până la vârsta de 7 ani, în cazurile în care nu era ucis prin aruncarea într-o prăpastie datorită anumitor deficiențe la naștere. Ținând cont de faptul că scopul educației era acela de a crea un militar care să nu se lase pradă lașității și care să rezists la condiții drastice se impunea antrenamentul fizic intens, prin exerciții dure. Copiii umblau desculți, cu capul ras, antrenându-se complet goi, mâncând mizerabil și insuficient, dormind pe un strat de trestii rupte cu mâna. Erau biciuiți des doar pentru a fi capabili să suporte durerea. Erau organizați în trupe și secțiuni. Educația intelectuală era complet neglijată. Doar anumiți copii care poate dispuneau de o situație mai bună beneficiau de studii de bază asupra aritmeticii și muzică militară. Dacă ascundeau ceva era considerat furt, iar pentru aceasta erau biciuiți și obligați să postească.
Explicație:
În sistemul spartan copilul aparținea familiei numaib până la vârsta de 7 ani, în cazurile în care nu era ucis prin aruncarea într-o prăpastie datorită anumitor deficiențe la naștere. Ținând cont de faptul că scopul educației era acela de a crea un militar care să nu se lase pradă lașității și care să rezists la condiții drastice se impunea antrenamentul fizic intens, prin exerciții dure. Copiii umblau desculți, cu capul ras, antrenându-se complet goi, mâncând mizerabil și insuficient, dormind pe un strat de trestii rupte cu mâna. Erau biciuiți des doar pentru a fi capabili să suporte durerea. Erau organizați în trupe și secțiuni. Educația intelectuală era complet neglijată. Doar anumiți copii care poate dispuneau de o situație mai bună beneficiau de studii de bază asupra aritmeticii și muzică militară. Dacă ascundeau ceva era considerat furt, iar pentru aceasta erau biciuiți și obligați să postească.
