Răspuns:
bodaproste/bogdaproste vine de la substantivul propriu Bog – Dumnezeu, plus verbul (la imperativ!) da prostit, ceea ce s-ar traduce prin „Dumnezeu să ierte!
Denie, un alt cuvânt slavon, derivă de la bdenie – veghe/veghere, bdenie având rădăcină comună cu den – zi.
Ispită vine de la ispâtâvat și înseamnă a încerca sau a proba.
Maslu, denumirea Sfintei Taine bine-cunoscute între credincioșii români, vine de la maslo, care înseamnă untdelemn, ulei – materia care se sfinţeşte în timpul săvârşirii acesteia.
Mironosiţă e un cuvânt cunoscut chiar și dincolo de sfera limbajului bisericesc, însă cu un sens peiorativ. Termenul românesc s-a născut din unirea unui substantiv cu un verb, anume din mir plus nosit, care înseamnă a purta, a duce.
Molitfelnic, cartea de cult care cuprinde rânduiala săvârşirii Sfintelor Taine şi a altor rugăciuni oficiate de preot, derivă din molitva, ce înseamnă rugăciune.
Mucenic, un termen întâlnit mai ales în calendarul creștin ortodox și în sinaxare, are la bază verbul mucit – a chinui
Pisanie derivă tot dintr-un verb, de la pisat – a scrie. De regulă, pisania este o scurtă descriere istorică a locaşului de cult, în care apar detalii despre zidire, sfințire, slujitori și ctitori.
