Răspuns:
Copilașul a privit lung stolul care se pierdea apoi a dus mânușițele la ochi și a început să plângă.Mama a venit în fugă.Copilul nici nu putea vorbi de atâtea lacrimi .A întins mâna spre cer,i-a arătat stolul și i-a șoptit :
Puișorii!
Mama l-a strâns la piept și l-a sărutat cu drag .Aceasta i-a spus să nu plângă că se vor întoarce înapoi la primăvară.Copilașul s-a linistit și împreună au privit stolul pe zarea depărtată a cerului .
Sper ca team ajutat