expresiile feței pot fi controlate atunci când oamenii doresc acest lucru. De aceea, este greu de detectat adevărata stare a celor care intră în comunicare. Cu toate acestea, există zone ale chipului care scapă controlului individului, astfel încât ele pot emite mesaje relevante despre starea sufletească a unei persoane. Aceste zone se situează în jurul ochilor, frunții și ale sprâncenelor.

Se afirmă că ochii sunt „fereastra sufletului”, că ei exprimă cel mai bine trăirile interioare ale omului.

Prin intermediul ochilor, durata și intensitatea privirii sunt sincronizate, de obicei cu ritmul și fluența vorbirii. Se poate observa că o persoană care vorbește calm are o privire liniștită, iar intervalele la care își schimbă direcția privirii sunt mai lungi, în comparație cu o persoană care vorbește în ritm alert, la care mișcările ochilor sunt rapide.

Persoanele cu ezitări în exprimarea unor mesaje au privirea fixată în depărtare; prin contrast, persoanele care țin o expunere în mod fluent caută să capteze privirile auditoriului, mărind aderența vizuală cu acesta. (Ioan Lupei, Comunicarea- suport al negocierii)

5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația titlului Comunicarea- suport al
negocierii, punând-o în relație cu textul. 6 puncte

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă expresia feței oglindește sau nu stările sufletești ale oamenilor, raportându-te la informațiile din fragmentul extras din Comunicarea- suport al negocierii de Ioan Lupei, cât și la experiența personală sau culturală.