-
Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca şi
Moş Ion Roată sare cu gura:
- Aveți bunătate de vorbiţi mai moldoveneşte, cucoane, să ne lămurim şi
noi; căci eu unul, drept vă spun, nu înţeleg nimic!
Un oarecare boier întâmpină atunci pe Moş lon Roată, zicându-i cu glas
poruncitor şi răutăcios:
Dar ce nevoie este să înţelegi tu, mojicule? Auzi, obrăznicie!
- Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost cu plăcere să pricepem şi noi câte
ceva din cele ce spuneţi dumneavoastră, de ce ne-ați mai adus aici, să vă bateți
joc de noi? Să nu vă fie cu supărare, ia, palmele aceste țărăneşti ale noastre
străpunse cu pălămidă şi pline de bătături, cum le vedeţi, vă ţin pe dumnea-
voastră de atâta amar de vreme şi vă fac să huzuriţi de bine. Dumnezeu să ne
ierte şi să ne iertaţi şi dumneavoastră, cucoane, dar cu adevărat aşa este.
La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit jigniţi, iar colonelul
Alexandru Cuza a dat mâna prieteneşte cu Moş lon Roată.
Ranta
Atina

de povestit acest fragment...ma puteti ajuta?​