Este protagonistul piesei lui Mihail Sebastian. Definitorie pentru personaj este in primul rand lenea, inteleasa in sensul profund de inactivitate si modalitate de a dobandi o natura de care civilizatia si conventiile l-au indepartat pe individ. Sezlongul pe care Stefan Valeriu refuza sa-l duca seara in vila este proclamat "prima treapta spre lene" si, de aici, "prima treapta spre fericire". De altfel, personajului ii face o placere cu totul aparte de a se defini ca un lenes ("STEFAN: Eu sunt un om lenes"). Referindu-se la personaj, Ion Vartic remarca la Stefan "lenea de planta a fiintei", fiindca el propune in ultima instanta o alta perspectiva asupra realitatii, o re-naturalizare a umanului, care implica retragerea individului in natura pentru a stabili o comunicare de profunzime cu aceasta.
