Răspuns:
[1;2)∪(2;+∞)
Explicație pas cu pas:
domeniul maxim de definiţie al funcției f se află din două condiții:
x-1≥0 și 2-x≠0, ⇒ x≥1 și x≠2, ⇒ x∈[1;2)∪(2;+∞)=D
p.s. x-1≥0 , este condiția de existență a rădăcinii pătrate.
2-x≠0 este condiția de existență a fracției, adică numitorul ei tr. să fie nenul.
