Răspuns:
a) ascultarea flotanta, comparabila cu situatia lecturii de tipul scanarii: este ca atunci cand, intr-o multime de conversatii simultane si diferite, la care participam sau nu in chip direct, putem auzi numele persoanei care ne intereseaza sau alte cuvinte specifice;
b) ascultarea participativa asemanatoare cu lectura superficiala: ca si cum participam la conversatie fiind, in acelasi timp, cu gandul in alta parte;
c) ascultarea pasiva este acea forma a ascultarii care lasa in grija celuilalt gasirea ideilor. Tacerea, adica a nu spune si a nu face nimic, ne poate conduce spre piste false, generand presupuneri ce pot fi eronate, si de aici, la acceptarea tacita a unor situatii sau stari de fapt. Presupunerile si acceptarea unor stari de fapt influenteaza negativ evolutiile ulterioare si modificarile care pot aparea. Ascultarea "in tacere" poate fi sustinuta, in mod ingenios, prin urmatoarele reactii:
- contactul vizual (aprobarea din priviri);
- gestica (a da aprobator din cap, alte miscari discrete ale capului, modificari ale posturii etc.);
- mimica;
- exclamatii de tipul: "Aha!", "Da,da!", "Hm", "Da?", etc.
d) ascultarea activa, (forma superioara a ascultarii) este ascultarea cu un scop, care reprezinta mai mult decat simpla auzire. Ascultarea activa trece dincolo de simpla inregistrare a sunetului din mediul inconjurator, implicand, pe langa receptare si interpretarea stimulilor auditivi, acordarea de semnificatii acelui sunet.
