Era o zi frumoasa de vara. Eu, împreună cu câinele și pisica, animalele mele de companie, ne duceam la plimbarea spre pădure.
Deodată, amândouă zăresc o pasare foarte mica. Prima data, eu am crezut ca se duc sa o muste, și am fugit după ei. Dar nu a fost asa. Au vrut doar sa mi-o aducă mie. Avea aripa rupta. Am avut noroc ca eu port mereu în ghiozdan trusa de ajutor, în caz de mă lovesc,si sunt singura. Am pus pasarica pe pătura pe care am luat-o pentru picnic,am bandajat-o, nu foarte strâns și i-am făcut un cuib, din fân și bețe, și am pus-o acolo. Am crezut ca pot sa o las acolo, deoarece era mica și vine mama ei sa o îngrijească! Noi trei am plecat, după ce i-am lăsat putina mâncare. La întoarcere, pasarica nu mai era. M-am panicat! Nu știam ce sa fac! Dacă a pățit ceva? Dacă a furat-o sau chiar mâncat-o un animal? În timp ce ma tot gândeam, ceva s-a bufnit de capul meu. Era pasarica. A zburat după noi, și la întoarcere, cum noi am mers mai repede, și ea are aripa rupta....a rămas în urma. Mi-am dat seama ca nu are mama, asa ca am luat-o cu mine acasă.
În drum spre casa, pe marginea drumului, era o punga care se mișcă. Am luat un baț, și am desfăcut-o. Am rămas socat.Acolo era un mic ied, care avea picioarele legate. Am fost la cel mai apropiat magazin, și am cerut o foarfecă, apoi am fugit repede la animaluț. Era foarte bucuros când i-am dat drumul.
Logic, ca de mila, l-am luat și pe el acasă. Când m-a văzut mama cu atâtea animale, a început sa rada. Eu am crezut ca e de rău și am început sa o rog sa putem sa le păstrăm. Nu știu cum...,dar era de acord.
Aia a fost ziua în care am ajuns sa am patru animale, pe care le iubesc, și care ma iubesc.
