Este un poem dedicat prieteniei si a cautarii fericirii si tineretii vesnice. Intre Ghigames si Enkidu ( trimis pe pamant de zei pentru a-l pedepsi pe Ghilgames pentru comportamentul sau) se leaga o stransa prietenie si cand Enkidu moare, prietenul sau rapus de durere pleaca dupa iarba tineretii si a nemuririi. O gaseste dar ii este furata de un şarpe. Ghilgames a acceptat faptul ca este un simplu muritor si ca oamenilor nu le este harazita viata vesnica.
La sfarsitul poemului, cei doi se reintalnesc pentru o clipa si povestesc despre viata si moarte.
