• Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet.
• Toamna cu-a ei albă frunte, a lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri.
• În fiecare zi văd chipul bunicii cu o năframă, acoperindu-i fruntea.
• Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț.
• Fruntea aceea înaltă, pe care o cunoscuse cîndva tînără și senină, acum era cărunțită de grijă, deasupra unor ochi care se aspreau necontenit.
• Vîntul pleacă fruntea teiului mirositor.
• Adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe cîmp/ câmpuri.
• Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț.
