Răspuns :
Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg - d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl său, Leopold Mozart, a fost un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg, apreciat și pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Sigismund von Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Turneul a durat în realitate 9 ani. Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.
Ultimii ani
În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.
În martie 1790 a susținut ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV 595. A compus de asemenea opera Flautul fermecat, cu care a obținut un mare succes. Începând din luna noiembrie 1791 sănătatea lui Mozart s-a degradat progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă, cu insuficiență renală.
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator a fost hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze asupra cărora s-a speculat au fost febră reumatică, sifilis, trichineloză, Purpura Schönlein-Henoch („hiperemie generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală contractată în timpul copilăriei sale. Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor organe
Sper sa fie 3 pagini!
Succes!!
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl său, Leopold Mozart, a fost un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg, apreciat și pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Sigismund von Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Turneul a durat în realitate 9 ani. Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.
Ultimii ani
În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.
În martie 1790 a susținut ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV 595. A compus de asemenea opera Flautul fermecat, cu care a obținut un mare succes. Începând din luna noiembrie 1791 sănătatea lui Mozart s-a degradat progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă, cu insuficiență renală.
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator a fost hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze asupra cărora s-a speculat au fost febră reumatică, sifilis, trichineloză, Purpura Schönlein-Henoch („hiperemie generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală contractată în timpul copilăriei sale. Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor organe
Sper sa fie 3 pagini!
Succes!!
Cei 35 de ani de viaţă ai lui Mozart pot fi împărţiţi în trei mari etape, corespunzând principalelor epoci de viaţă şi de creaţie a marelui artist. Primii 17 ani, între 1756-1773, alcătuiesc prima etapă din viaţa muzicianului şi reprezentată de călătoriile pe care le-a întreprins genialul copil prin toate marile centre muzicale ale Europei. Mozart s-a născut cu o înclinaţie muzicală excepţională. Avea doar patru ani atunci când tatăl lui i-a dat primele lecţii de clavecin. La cinci ani, executa cu virtuozitate la vioară şi clavecin concerte întregi, scrise de compozitorul Wagenseil. Un exemplu în acest sens este concertul susţinut, în noaptea Anului Nou 1761/1762, prin care a impresionat peste două mii de oameni din Salzburg. În urma succesului obţinut, tatăl său a hotărât să plece la Viena, drum care a marcat începutul primei perioade din viaţa lui Mozart, perioada turneelor artistice întreprinse de el, copil şi adolescent fiind.
Mozart a cucerit cu iuţeala fulgerului Viena şi succesul nu era fără de reală importanţă artistică, deoarece la acea vreme, Viena devenise metropola artistică ce tindea să smulgă Parisului întâietatea. După Bonn, Aix-la-Chapelle şi Bruxelles, unde a înregistrat numeroase succese, Mozart a sosit la Paris, la 18 noiembrie 1763, unde a rămas până în 1764. Important pentru Mozart, în această perioadă petrecută la Paris, a fost întâlnirea cu muzicieni, precum Eckard, Le Grand, Hochbrucker şi mai ales Schobert, clavecinist şi compozitor al prinţului de Conti. Aici, la Paris, la vârsta de şapte ani, Mozart a compus şi a publicat primele lui opere definitive: patru sonate pentru clavecin cu acompaniament de vioară.
După popasuri făcute la Haga şi Amsterdam, în 1766, după trei ani de absenţă, Mozart s-a întors la Salzburgul natal. Apoi, însoţit de Leopold tatăl, a plecat din Salzburg, spre Italia, unde a rămas 15 luni. Călătoria a continuat prin Florenţa, Roma, Napoli, din nou Roma, unde Leopold şi Mozart au fost primiţi de papa Clement al XlV-lea..
A doua perioadă a creaţiei sale începe odată cu întoarcerea artistului, în 1773, la Salzburg. Căderea operei “Lucio Slla” a constituit prima lovitură artistică pe care Mozart a trebuit să o suporte. A fost şef de orchestră la curtea noului arhiepiscop între 1773-1781. Aceşti opt ani alcătuiesc cea de a doua perioadă din viaţa şi creaţia lui Mozart. În 1777, la vârsta de 22 de ani, el scrisese în total trei sute de lucrări, aproape jumătate din întreaga sa creaţie. Mereu însoţit de tatăl său, a ajuns la Munchen, unde la 13 ianuarie 1775 a avut loc premiera “La Finta Giardiniera”. La 6 martie 1775, s-a reîntors la Salzburg, unde a rămas până în septembrie 1777. În catalogul mozartian, în această perioadă, se înscriu, în afară de “Re pastore”, mai multe capodopere: sonata pentru pian, cunoscută ca sonata “Durnitz”, o serenadă în re major şi cinci Concerte pentru vioară şi orchestră, compuse din aprilie până în decembrie. Şirul creaţiilor deosebite continuă într-un ritm din ce în ce mai accelerat. În 1776, a scris o interesantă serenadă, intitulată “Haffner-serenade”, dedicată Elisabetei, fiica primarului Haffner din Salzburg, potrivit site-ului britannica.com.
Totul s-a schimbat o dată cu extraordinarul Concert nr. 9 în mi bemol major KV 271, terminat în ianuarie 1777. În istoria muzicii instrumentale, această lucrare premonitorie ocupă o poziţie de joncţiune cu aceeaşi semnificaţie fundamentală ca şi Cvartetele op. 20 de Haydn şi Simfonia “Eroica” de Beethoven.
Între anii 1779-1780 a revenit la Salzburg. Aceşti ani, consideraţi ca irosiţi de către Mozart, au îmbogăţit totuşi creaţia lui cu 73 de lucrări înregistrate în catalogul întocmit de Kochel.
Ultima parte a creaţiei marelui artist începe cu premiera “Răpirea din serai”, care a avut loc la 16 iulie 1782, la Burgtheater, şi a stârnit reacţii destul de contradictorii. Totuşi, opera s-a cântat în toamna anului 1782 de 14 ori la Viena, iar, apoi, la Berlin, Munchen, Mannheim şi Bonn. În 1783, s-a jucat întâi la Salzburg, apoi, la Praga. “Răpirea din serai” a fost lucrarea care l-a făcut pe Mozart iubit de publicul ceh. Ulterior, “Nunta lui Figaro” şi “Don Juan” i-au adus triumful. Opera “Nunta lui Figaro” a fost scrisă în lunile martie şi aprilie 1786. Mozart a profitat prea mult de acest succes, care ar fi putut să-i relanseze cariera, pentru că la 5 decembrie 1791, 55 de minute după miezul nopţii, firul vieţii sale s-a rupt. Evenimentul a fost trecut sub tăcere, înmormântarea a fost dintre cele mai modeste, cei câţiva prieteni care au însoţit coşciugul nu au ajuns până la cimitir, iar trupul neînsufleţit a fost aruncat în groapa comună. Speculaţiile cu privire la cauza morţii nu au lipsit, suspectându-se chiar o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, printre care cel mai cunoscut ar fi fost Antonio Salieri. Potrivit variantei cel mai des acceptată de istorici, genialul compozitor a murit de febră reumatismală recurentă
Mozart a cucerit cu iuţeala fulgerului Viena şi succesul nu era fără de reală importanţă artistică, deoarece la acea vreme, Viena devenise metropola artistică ce tindea să smulgă Parisului întâietatea. După Bonn, Aix-la-Chapelle şi Bruxelles, unde a înregistrat numeroase succese, Mozart a sosit la Paris, la 18 noiembrie 1763, unde a rămas până în 1764. Important pentru Mozart, în această perioadă petrecută la Paris, a fost întâlnirea cu muzicieni, precum Eckard, Le Grand, Hochbrucker şi mai ales Schobert, clavecinist şi compozitor al prinţului de Conti. Aici, la Paris, la vârsta de şapte ani, Mozart a compus şi a publicat primele lui opere definitive: patru sonate pentru clavecin cu acompaniament de vioară.
După popasuri făcute la Haga şi Amsterdam, în 1766, după trei ani de absenţă, Mozart s-a întors la Salzburgul natal. Apoi, însoţit de Leopold tatăl, a plecat din Salzburg, spre Italia, unde a rămas 15 luni. Călătoria a continuat prin Florenţa, Roma, Napoli, din nou Roma, unde Leopold şi Mozart au fost primiţi de papa Clement al XlV-lea..
A doua perioadă a creaţiei sale începe odată cu întoarcerea artistului, în 1773, la Salzburg. Căderea operei “Lucio Slla” a constituit prima lovitură artistică pe care Mozart a trebuit să o suporte. A fost şef de orchestră la curtea noului arhiepiscop între 1773-1781. Aceşti opt ani alcătuiesc cea de a doua perioadă din viaţa şi creaţia lui Mozart. În 1777, la vârsta de 22 de ani, el scrisese în total trei sute de lucrări, aproape jumătate din întreaga sa creaţie. Mereu însoţit de tatăl său, a ajuns la Munchen, unde la 13 ianuarie 1775 a avut loc premiera “La Finta Giardiniera”. La 6 martie 1775, s-a reîntors la Salzburg, unde a rămas până în septembrie 1777. În catalogul mozartian, în această perioadă, se înscriu, în afară de “Re pastore”, mai multe capodopere: sonata pentru pian, cunoscută ca sonata “Durnitz”, o serenadă în re major şi cinci Concerte pentru vioară şi orchestră, compuse din aprilie până în decembrie. Şirul creaţiilor deosebite continuă într-un ritm din ce în ce mai accelerat. În 1776, a scris o interesantă serenadă, intitulată “Haffner-serenade”, dedicată Elisabetei, fiica primarului Haffner din Salzburg, potrivit site-ului britannica.com.
Totul s-a schimbat o dată cu extraordinarul Concert nr. 9 în mi bemol major KV 271, terminat în ianuarie 1777. În istoria muzicii instrumentale, această lucrare premonitorie ocupă o poziţie de joncţiune cu aceeaşi semnificaţie fundamentală ca şi Cvartetele op. 20 de Haydn şi Simfonia “Eroica” de Beethoven.
Între anii 1779-1780 a revenit la Salzburg. Aceşti ani, consideraţi ca irosiţi de către Mozart, au îmbogăţit totuşi creaţia lui cu 73 de lucrări înregistrate în catalogul întocmit de Kochel.
Ultima parte a creaţiei marelui artist începe cu premiera “Răpirea din serai”, care a avut loc la 16 iulie 1782, la Burgtheater, şi a stârnit reacţii destul de contradictorii. Totuşi, opera s-a cântat în toamna anului 1782 de 14 ori la Viena, iar, apoi, la Berlin, Munchen, Mannheim şi Bonn. În 1783, s-a jucat întâi la Salzburg, apoi, la Praga. “Răpirea din serai” a fost lucrarea care l-a făcut pe Mozart iubit de publicul ceh. Ulterior, “Nunta lui Figaro” şi “Don Juan” i-au adus triumful. Opera “Nunta lui Figaro” a fost scrisă în lunile martie şi aprilie 1786. Mozart a profitat prea mult de acest succes, care ar fi putut să-i relanseze cariera, pentru că la 5 decembrie 1791, 55 de minute după miezul nopţii, firul vieţii sale s-a rupt. Evenimentul a fost trecut sub tăcere, înmormântarea a fost dintre cele mai modeste, cei câţiva prieteni care au însoţit coşciugul nu au ajuns până la cimitir, iar trupul neînsufleţit a fost aruncat în groapa comună. Speculaţiile cu privire la cauza morţii nu au lipsit, suspectându-se chiar o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, printre care cel mai cunoscut ar fi fost Antonio Salieri. Potrivit variantei cel mai des acceptată de istorici, genialul compozitor a murit de febră reumatismală recurentă
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Ed. muzicală. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!