Magistraţii (magistratus) erau înalţi funcţionari publici integraţi într-un sistem administrativ complex; fiecare aspect al vieții cotidiene publice se regăsea în domeniul de competenţă al unui magistrat. Ierarhia funcţiilor (demnităţilor) publice se numea cursus honorum și reprezenta traseul obligatoriu al oricărui cetățean roman care dorea să parcurgă o carieră politică; treptele acestei cariere trebuiau parcurse integral, nu puteau fi ocolite. Magistratura supremă era reprezentată de consulat.

Cei doi consuli (consules) aleşi anual, cu putere egală între ei, dețineau puterea executivă (imperium – drept de decizie directă) și proveneau de regulă din rândurile senatorilor. Echivalentul modern al funcției de consul ar fi cel de prim-ministru. Atribuțiile consulilor erau în primul rând administrative (guvernau statul) și, pe timp de război, militare (erau comandanții supremi ai armatelor). Primul consul a fost L. Iunius Brutus, conducătorul revoltei din 509 a.Chr., în urma căreia a fost instaurată republica (respublica). Printre consulii Romei s-au numărat şi Scipio Africanus (sec. al III-lea a.Chr.), învingătorul lui Hannibal, regele punilor, sau Caesar (sec. I a.Chr.), cuceritorul Galliei, important om politic şi general.

Notează în caiet, în 60 – 80 de cuvinte, ideile principale din textul prezentat mai sus, la rubrica Fuit olim ... .