,In vacanța de iarnă. Undeva în apropierea orașului Brașov, există un canion, numit „Șapte scări”. Ne îndreptam spre acest canion, pe o potecă în întregime acoperită cu zăpadă. Cu fiecare pas pe care îl făceam, ne afundam tot mai mult în marea de zăpada, care înghițise tot peisajul.
Dintr-o dată, în fața noastră a apărut un delușor alb ca spumă laptelui. Semăna cu un derdeluș. Imediat am decis că trebuie să mă dau cu sania pe el. Am urcat și mi-am dat viteză de pe derdelușul de la poalele munților. Cât ai clipi am ajuns la baza lui. Și tot la fel de repede, inexplicabil, m-am răsturnat cu sania. Brusc, am simțit apă în ghete și în mănuși. Când m-am dezmeticit, am văzut că în jurul meu nu mai era zăpadă. Eram îmbibat în ceva negru și năclăios.
În primele secunde nu am știut cum să reacționez. Noroc că mama s-a apropiat de mine și râzând mi-a spus: „Codrin, în marea asta de alb, tu ai reușit să găsești o insulă neagră! Bravo! Am început și eu să râd, cu gândul că probabil am găsit singura balta neînghețată din tot județul Brașov!
