Răspuns:
Era o zi frumoasa de iarna. Am mers la patinoar alaturi de prietena mea Ana.
Orasul era asa frumos spre seara, in lumina lunii si a instalatiilor colorate, incat te pierdeai printre ganduri si doar o voce accentuata te putea readuce pe Pamant:
-Andreea (numele tau)*! Vino aici! striga Ana care era cu mult in fata mea. Ma pierdusem in acel loc din mintea mea unde rasuna o melodie frumoasa mereu.Ajunse in sfarsit, ne-am distrat nespus si am ras cum nu am mai facut-o de mult. Pentru un ceas, am uitat de toata agitatia din jur si nu ne-a mai pasat ca greseam sau cadeam. M-am simtit ca la 6 ani, m-am simtit inocenta si fragila, dar mai ales m-am simtit bine in pielea mea asa cum nu o mai facuse de mult. Ii auzeam glasul bunicii cum ma cheama langa soba si mancam impreuna prajituri, o auzeam pe mama cum imi citea basme despre printese de o frumusete inimaginabila si printi pe cal alb. Era ca si cum pluteam in loc sa alunec pe gheata si chiar am si uitat pentru cateva clipe ca Ana era cu mine.
In seara aceea am mers sa petrecem Ajunul la bunica mea, la tara, unde m-am distrat in zapada si am mancat din nou fursecurile delicioase facute de ea, am adus lemne in casa cu tata, i-am citit povesti fratelui meu, i-am asteptat impreuna cu mama pe colindatori si l-am dus pe fratele meu sa colinde si el. In sat se auzeau sunete de zurgalai, zgomotul pasilor in zapada si mirosea peste tot a prajituri. Era ca intr-un vis.
Tot ce voiam era sa ma simt bine ceea ce am si reusit si pot spune ca aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
