era duminca. Afara ningea și vremea devenea din ce in ce mai rece. Fulgii se așterneau pe geamul meu. Copiii erau afara și se distrau. Eu însă preferam doar sa ma uit. Copacii păreau ca de vata de zahăr iar cărările erau pline de vata deasa. Eram singura acasa. Ma simteam eliberată de tot stresul. Am așteptat mult ziua aceasta. A fost minunata!
