Transcrie personificarile din secventa următoare și explica în 20-30 de cuvinte rolul lor: "nu privise-n jos și, iaca, zmeul cobori binișor și se lasă pe un vârf de munte, pe-o culme unde doar norii albi și vineți se opreau uneori, de se rezemau istovit în coate, unde vântul poposea când și când, să-și tragă sufletul și unde picior de om nu calcase din vremurile-ndepartate ale începutului. "​