Toamna
În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui de aur.
Privesc frunzele ruginite ce plutesc în văzduh stând pe verandă.Vântul adie uşor împrăştiând arome dulci şi amărui.
Soarele mângâie pământul amorţit cu raze de lumină iar pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze veştejite.
Îmi aduc aminte de clipele acestea unice şi mă cuprinde un sentiment de nostalgie.
Precum şi dimineaţa aceea de toamnă proaspătă şi aurie precum un măr.
