Răspuns:
Într.o zi pr cand soarele batea mai tareca niciodată, pe drum zăresc o fântană, avea găleata deja umpluta și o cană frumoasa din marmura langa ea, beau repede vreo doua căni, apoi dau sa plec, aud din spatele meu cu un glas subțire:
-Tu crezi ca apa pe care ai baut o era din fantana? întreba manioasa galeata.
- îi răspund uimit ca poate vorbi, da
-ea spuparată îmi spune ca era apa ei ce stă acolo de mii de ani ne clintită
-raspund eu, nu stiam acest lucru...
-mi a zis ca ea este defapt o batrana blestemata sa fie o galeata cu apa pana va sfarși
-rușinat și dezgustat de asta îmi cer politicos scuze si plec speriat.
Acasă m am gandit mult timp la asta, dar pe strada aceea n-am mai trecut niciodată, o consider blestemată
