Dimitrie Cantemir poate fi considerat „cea mai strălucitoare şi mai uimitoare personalitate a culturii române medievale” (Ion Verdeş), având o fascinant de bogată activitate în foarte multe domenii culturale (istorie, geografie, filosofie, etnografie, muzică etc.), la care a adus numeroase contribuţii deosebit de importante: este autorul primei lucrări filosofice româneşti – „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”(1698); a elaborat cea mai bună hartă geografică a Moldovei – până în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea – în „Descriptio Moldaviae“ (1716); este „primul mare intelectual român de tip european specialist în probleme orientale” (Nicolae Iorga), a elaborat primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane etc. „Un erudit de faimă europeană[1] [….], un fel de Lorenzo de Medici al nostru” (George Călinescu), Dimitrie Cantemir a fost domnitor al Moldovei (1710-1711), primul român membru al Academiei de Științe din Berlin (1714) şi consilier intim al ţarului, apoi – din 1721 – împăratului Rusiei, Piotr Alexievici Romanov (1682-1725), fiind investit de acesta drept Principe Serenissim al Rusiei (1711).
