Răspuns:
Rost unui film dedicat întemeietorului primului stat centralizat dac este mai presus de orice discuţie. Dificultatea realizării lui, de asemenea. Reconstituirea — şi restituirea — sâmburelui de adevăr şi de viaţa reală presupune, din partea realizatorilor, un volum uriaş de muncă, un efort în transfigurarea datelor existente consemnate ui cărtile de istorie, de arheologie sau în documente ale vremii. Scriitorul Mihnea Gheorghiu a construit baza literară a filmului, încercând să se ţină aproape, cu licenţe ale ficţiunii neimportante la scara a două milenii, de aceste date, care poartă girul istoricilor. El a imaginat, astfel, întoarcerea unui fiu pierdut, Calopor, în vremea luptelor lui Burebista cu boii şi tauriscii (eveniment fixat istoriceşte în jurul anului 60 i.e.n.). Calopor a luptat în oastea lui Spartacus, învinsă, tot potrivit datelor istorice, în anul 71 î.e.n. Prima parte a filmului se încheie cu înfrângerea triburilor celte de către Burebista. Partea a doua începe cu drumul lui Calopor către mama sa, Magna Mater, şi continuă cu sosirea la Dionysopolis. Acolo, printr-o comprimare de timp (licenţă poetică permisă într-un film care nu este documentar, ci de ficţiune), ni se prezintă, succesiv, pedepsirea consulului Hybrida de către Calopor şi cucerirea cetăţilor pontice de către Burebista. Scenariul propune apoi, sprijinindu-se pe tărâmul ferm al istoriei, ideea rivalităţii dintre Cezar şi Pompei, încercarea lui Pompei de a-I înfrunta pe Cezar, hotărârea lui Burebista de a-I sprijini pe Pompei, reacţia violentă a lui Calopor care este gata să-şi ucidă tatăl şi este ucis de bunul său prieten, Lai, vestea căderii şi morţii lui Pompei, vestea asasinării lui Cezar, ca o prevestire sumbră a morţii lui Burebista, asasinat şi el în acelaşi an: 44 î.e.n. În jurul acestor date-repere, scenaristul a reconstruit destinul omenesc — destul de misterios de altfel —al marelui conducător dac. Un destin de însingurat în marile lui idei, de luptător cu aliaţi puţini şi duşmani mulţi, neînţeles de propriul său fiu. Un destin politiceşte victorios, omeneşte tragic.
