În antichitate tracii de nord – geții, dacii, tyrageţii, crobizii, tribalii, costobocii, carpii ş.a. – populau regiunile de la nord de Balcani. Arealul de vieţuire al geţilor cuprindea un vast teritoriu între Balcani şi Nipru şi între regiunile muntoase ale Transilvaniei şi Marea Neagră. Aceştia erau agricultori şi crescători de vite.
Primele informaţii despre geţi sînt atestate în operele literare greceşti din secolele VI-V î.Hr. cum ar fi Hecateu din Milet, Sofocle, Herodot şi Tucidide. Herodot îi aminteşte pe geţi, ca opunîndu-se trecerii armatelor lui Darius I peste Dunăre în timpul campaniei persane împotriva sciţilor (514 î.Hr.), numindu-i pe geţi „…cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.
