Intr-o zi, cand am mers la grădinița, un păianjen s-a așezat pe desenul meu cu floricele colorate, as fi vrut sa zic si parfumate dar nu pot simți decât mirosul acuarelelor și am dat peste borcanul cu apa. I-am spus doamnei educatoare ce s-a întâmplat, dar cred ca nu am fost prea convingător/toare. Pe chip i s-a așternut o masca morocănoasă și cu o privire respingătoare M-a luat de mâna brusc și M-a pus pe un scaun si mi-a încredințat o carte. Știu sa citesc, sunt singurul/ra din clasa. M-a învățat mama, spunându-mi ca îmi va fi ușor in momentul in care voi calca pragul școlii.
Pe coperta scria mare cu albastru “De ce sunt importante isectele?”. O nu, asta îmi mai lipsea, sa văd și mai multe gângănii. Deja îmi imaginez. Sfios, încep sa răsfoiesc paginile. Nu e așa de rău, mai sunt pagini scarboase, însă marea majoritate sunt cu fluturi, buburuze și albine. Încep sa citesc in ritmul meu, silabisit, ba chiar pe litere. Acolo ne povestește de cum albinele fac mierea și de cum noi nu am mai avea fructe, dacă ele nu ar “poleniza” florile. Nu știu ce înseamnă “a poleniza”, dar apare intr-un contex benefic, nu? Apare și lanțul trofic, unde ne spune ca Insectele hrănesc animale, iar acele animale hrănesc alte animale și tot așa. Apărea și un exemplu: lăcustă-șopârla-uliu(apărea o imagine cu o pasare, deci uliu înseamnă o pasare).
Nu știu dacă cartea M-a ajutat. Știu ca fiecare viețuitoare are un rol pe aceasta planeta, însă eu nu pot decât sa sper ca nu voi mai întâlni păienjeni in toată viața mea.
