Cernobîl este un nume care continuă să capteze atenția si imaginația oamenilor, deși au trecut mai bine de 33 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie.
Pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23 noaptea, reactorul 4 al centralei nuclear-electrice de la Cernobîl a explodat. Radiațiile s-au răspândit cu repeziciune pe teritoriul actualei Ucraine și în țările învecinate, mai ales Belarus, particulele radioactive fiind purtate de vânt întâi spre nord, spre statele scandinave, apoi spre sud.
Creșteri detectabile ale nivelului radioactivității au fost înregistrate în majoritatea Europei, însă cele mai afectate au fost teritoriile actualelor state Ucraina, Belarus și Rusia. La acea vreme, aceste țări făceau parte din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), iar autoritățile au încercat inițial să păstreze secretul acestui accident, considerând că lumea l-ar fi considerat un eșec al guvernării sovietice.
Cu toate acestea, informațiile despre accident nu au putut fi ascunse prea mult timp. În dimineața zilei de 28 aprilie, muncitorii de la o centrală nuclear-electrică din Suedia aflată la distanță de peste 1.000 de kilometri de Cernobîl au dat alarma după ce aparatura de control a înregistrat valori peste limită ale nivelului radioactivității. În urma inspecției, autoritățile suedeze au realizat că sursa radiațiilor provenea din altă parte și au contactat URSS, cerând lămuriri. Inițial, autoritățile sovietice au negat că ar avea cunoștință despre un accident nuclear pe teritoriul URSS, apoi au fost forțați să recunoască, minimizând totuși amploarea incidentului.
Informațiile despre un accident la centrala nucleară de la Cernobîl s-au răspândit cu repeziciune, dar inegal, în presa vremii.
