Reprezentarea lui Hristos în icoană este una ușor de susținut, de vreme ce a fost nu doar Dumnezeu, ci și Om. Însă cum putem susține reprezentarea Sfintei Treimi în icoană? Este aceasta posibilă, având în vedere că numai Fiul S-a întrupat, iar Tatăl și Duhul Sfânt nu? Există însă un eveniment scripturistic care ne arată o posibilitate în acest sens și care a fost redat iconografic în mod magistral de Cuviosul Andrei Rubliov, și anume întâlnirea Dreptului Avraam cu Persoanele Sfintei Treimi la stejarul din Mamvri, relatată în capitolul 18 al cărții Facerii.
Cartea Facerii cuprinde un eveniment de o încărcătură deosebită în capitolul 18: o întâlnire între Dreptul Avraam și trei „Oameni”, care a fost interpretată în mai multe feluri. Iată textul în cauză: „Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci, ridicându‑și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și, cum i-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac. Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!». Zis‑au Aceia: «Fă, precum ai zis!»” (Facerea 18, 1-5). Avraam „vede” aici ceva ce scapă ochiului omului obișnuit. În mod normal, această întâlnire nu trebuia să fie una specială, pentru că nu ni se spune că acești „Oameni” ar fi avut ceva special sau s-ar fi diferențiat de celelalte persoane printr-un aspect deosebit. Însă Avraam simte și vede cu ochii minții ceva ce-l face să exclame, atunci când se adresează Lor cu apelativul de „Doamne”! Mai mult, adaugă următoarele cuvinte: „De am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!”. Din acest punct de vedere, este clar că avem aici de-a face cu o referire concretă la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cu toate acestea, din punct de vedere iconografic, a fost nevoie de 14 secole (anul 1410) după venirea Mântuitorului pentru ca acest eveniment să fie reprezentat așa cum se cuvine și cu interpretarea sa desăvârșită din punct de vedere dogmatic.
